Vara vine cu cirese coapte si scrisori in
plicuri mari. Inceputul acestui anotimp este, pentru mine, prezentul continuu.
Ne
traim viata asteptand vinerea, vacanta de vara, sa crestem mari… Si uitam ca
dragostea nu se explica, respectul nu se impune, iar frumusetea nu incape in
cuvinte.
Povestea asta are un titlu fara explicatii.
Timpul asta nu are echivalent in realitate. De aceea e magic. Si il inghetam in esente mici.
In cuvinte putine…
Vineri,
am primit o scrisoare. Se incheie asa :
“This is what I had to say and this is the reason
I chose to write a letter not to myself, but to my friend, to my teacher.”
Trebuie sa fi construit un tavan in trecut
ca sa simt ca ma pot inalta pe el ca pe o podea. Expeditorul meu a implinit
azi, 18 ani. La multi ani !
De
ziua lui, cam 50 de prieteni dragi au inchis, in doua plicuri un an. In doua
plicuri mari, pe care le voi pastra cu drag, cu permisiunea lor.
Vremea cireselor trece, in fiecare vara… Amintirea
lor vine din viitor. Vom astepta
anii sa treaca pentru a ne reciti gandurile. Azi, am scris si eu. Si am predat,
traind, prezentul continuu. Mi-am promis sa-i desenez umbra, de data asta… Va veti aminti, oare ?
Sunteti sau nu cea mai buna ? :> :)) Sper sa vina cu scrisorile luni ca ii spanzur !
RăspundețiȘtergere